"Mica Unire" sărbătorită la C.A.M.

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

         24 ianuarie este o zi mare pentru români. Acum mai bine de un secol şi jumătate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfăptuia Unirea Principatelor Unite, un prim pas spre România de astăzi.

         Despre acest fapt istoric a vorbit d-na profesoară Loredana Andrusiac în deschiderea activităţii pregătite de un grup de elevi şi profesori ai Colegiului Andronic Motrescu.

       Trupa de teatru Adolescenţii, coordonată de doamnele profesoare Paula Cobîcă, Viorica Coroamă şi Adriana Huzdup l-a adus în faţa spectatorilor pe nemuritorul Moş Ion Roată prin sceneta " Să ne amintim de 24 Ianuarie 1859". Celebrul personaj s-a prin în Hora Unirii alături de Alexandru Ioan Cuza şi de frumoasele fete strânse la şezătoare.

        Muzica a fost şi ea prezentă la sărbătoare. Surorile Ioana şi Iuliana Luţa şi Andreea Prichici ne-au încântat cu câteva melodii populare iar un grup format din Claudia Mocanu (chitară), Alexandra Magdici (flaut) şi Costel Bejenar (voce, chitară) au cântat câteva cântece patriotice transpuse într-o versiune modernă.

         Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, a fost subiectul proiectului PP prezentat de eleva Băbălean Andreea. 

Corul liceului, îndrumat de d-na profesoară Alina Vîrtea a încheiat activitatea cu un program de cântece patriotice.

       Aşa cum ne-au obişnuit, doamnele profesoare de la catedra de istorie Loredana Andrusiac şi Alina Roşcăneanu au oferit o nouă de lecţie de istorie şi de patriotism.

Un gand bun pentru cei bătrâni

Ruga pentru părinţi

Enigmatici si cuminti, terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor, dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi, ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost, fa-i mai tineri decat noi.

           Versurile lul Adrian Păunescu redau emoţiile şi sentimentele care ne-au încercat înainte de sărbători. 

În spiritul sărbătorilor şi cu dragoste în suflet, elevii Colegiului Andronic Motrescu au fost, în prag de Crăciun, alături de bătrânii de la azilul de bătrâni din Rădăuţi. Cu colinde, portocale şi dulciuri, dar şi cu o oală zdravănă de sarmale, câţiva copii inimoşi însoţiţi de câţiva dascăli la fel de inimoşi au colindat din tot sufletul, cu lacrimi în ochi, aducând bucurie în sufletele a 40 de oameni singuri, ajunşi în toama vieţii şi care-şi trăiesc ultimii ani nu într-o familie ci la un azil. 

           Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie emoţia pe care am trăit-o în puţinele minute pe care le-am petrecut în mijlocul bătrânilor. Asta cu atât mai mult cu cât în acea zi domnul Ştefan îşi serba ziua de naştere şi cu mare drag i-am cântat cu toţii "la mulţi ani!". A împlinit 82 de ani şi i-am urat să ne revedem cu bine în decembrie 2013. 

          Ne-am amintit cu toţii de părinţii şi de bunicii noştri şi cred ca fiecare din noi a avut un gând bun pentru aceştia. 

 REPETABILA POVARĂ

de Adrian Păunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.


Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

Hip -hop ... de iarnă!

 

Chiar dacă sărbătorile de iarnă au trecut, ne amintim cu drag de "Bucuriile Crăciunului"! Versurile lui Mihai acompaniate de beatbox-ul lui Sebi sunt la fel de frumoase şi la fel de "în ton" cu vremea de afară!

Ninge, ninge într-una, este un peisaj de basm ,

Iar noi ne lăsăm cuprinşi de aceste elemente de fantasm

Fulgii plutesc în văzduh se-aştern într-un covor la sol

Aerul rece îşi face efectul, ca un aerosol,

Suflete în derivă, dezorientate şi agitate,

Lipsite de curaj, cer subtil intimitate ,

Gândul ne fură, acum privim miraţi

Decorul este pregătit , fulgii cad lin şi împrăştiaţi ,

Chiar dacă iarna este aspră şi viscolul frământă lumea,

Pârtia e plină de copii care par să fie în culmea,

Fericirii, extazului, trăiesc din plin aceste sărbători,

Nu le pasă deloc de grijile adulţilor,

Sunt cu toţii nepăsători de cum trece timpul,

Trăind momentul, mereu schimbându-şi ritmul

Perioada anului în care oferi ce ai mai bun dar şi primeşti,

Îngerii îţi bat în geam, îţi aduc puritatea şi multe veşti ….

Dacă tot am pomenit de ei, cum să-L omitem pe Iisus ?

Este coordonatorul vieţilor noastre, nu-L socotiţi ca pe-un intrus,  

Şi-a dat viaţa sperând că ne va scoate din păcat,

Sărbătorim naşterea Sa, nu e ceva uşor de-uitat,

Atmosfera e primitoare,  simţim ceva special,

Chiar şi în perioada sărbătorilor  suntem superficiali,

Se fac surprize, sărbătorim pe deplin,

Toţi sunt cu zâmbetul pe buze, pătrunşi de un spirit divin ….

Cei mari îşi aduc aminte de vremurile când erau copii,

Făceau aceleaşi lucruri, dar după alte principii,

Păşim pe zăpadă, este un sentiment inedit,

Parcă pocneşte sub picioare, hmm… nu  te-ai gândit,

La acest lucru , ca la multe altele , dar le-ai trecut cu vederea ,

Luminile şi muzica se implică şi înlătură tăcerea,

Sunt om precum voi ce pune suflet în ceea ce face

Iar acum de sărbător , vă transmit numai bine şi multă pace …

BUCURIILE CRĂCIUNULUI

      Sub acest nume s-a desfăşurat în data de 17 decembrie la Casa de Cultură a municipiului Rădăuţi  un spectacol oferit de elevii Colegiului Andronic Motrescu. 

       Cu câteva zile înainte ne uitam cu frică la troienele de nămeţi şi la zăpada care nu mai contenea să cadă. Cu o zi înainte de spectacol, duminică, ne dădeam mesaje unul altuia întrebându-ne ce drumuri sunt înzăpezite şi gândindu-ne că unii din artiştii noştri vor rămâne înzăpeziţi şi nu vor mai ajunge pe scenă. Dar n-a fost aşa! Toţi cei implicaţi au fost prezenţi şi dornici să facă o faptă bună, pentru că banii obţinuţi din vânzarea biletelor au fost folosiţi pentru a le oferi sărbători mai frumoase unor bătrâni singuri.

        Elevii şi profesorii au pus mult suflet în acest proiect şi au muncit atât cât s-a putut. Este de apreciat efortul lor cu atât mai mult cu cât perioada de sfârşit de an şi de semestru este una foarte plină pentru elevi şi profesori deopotrivă: teze, teste, medii, situaţii. Pe scenă au urcat rând pe rând grupurile de colindători pregătite de d-nii profesori Alina Vârtea, Cipran Gavra  şi Cristina Moloci, Căiuţii, caprele şi mascaţii pregătiţi de d-l învăţător Sbiera Gheorghe, mimii d-nei profesr Anca Donisan.
        De aplauze au avut parte Sebi şi Mihai care au prezentat, sub atenta supraveghere a lui Moş Crăciun, un număr de hip-hop combinat cu beatbox.

       Crăciuniţele au dansat vesele, chiar dacă "drăcuşorul" Iulian şi-a cam vârât codiţa. Până la urmăchiar şi Moş Crăciun s-a prins în dansul lor şi le-a urat tuturor Crăciun Fericit.

     Spectacolul a fost un prilej ca profesorii şi elevii Colegiului Andrnic Motrescu să transmită, prin intermediul Televiziunii Rădăuţi, mesajul lor de mulţumire pentru cei care ne-au fost alături şi urări de bine pentru anul ce urma să vină.